Multiple,Identities.,Close-up,Photo,Of,A,Young,Pretty,Brunette,Girl

Tulburarea bipolară

Denumirea de tulburare bipolară arată prezenţa la aceeaşi persoană a două situaţii diametral opuse: una cu dispoziţie depresivă, ce poate face parte dintr-un episod depresiv şi alta cu dispoziţie euforică, caracterizată de un entuziasm nejustificat faţă de evenimentele pe care pacientul le trăieşte. Această perioadă cu dispoziţie foarte bună poate face parte dintr-un episod maniacal, hipomaniacal sau mixt, în măsura în care sunt îndeplinite criteriile de durată (ţine de cel puţin patru zile) şi în măsura în care mai sunt prezente şi alte simptome: presiunea de a vorbi, nevoie redusă de somn, distractibilitate, implicare imprudentă în activităţi plăcute şi altele.

Tulburarea bipolară nu este o parte a vieții tale. Trateaz-o!

Află mai multe despre psihoterapia și psihiatria de la Clinica Nice

În realitate, dispoziţia euforică, pe care o experimentează un pacient cu tulburare bipolară, se caracterizează, mai degrabă, prin oscilaţii ale dispoziţiei, ajungându-se cu uşurinţă la dispoziţie tristă, iritabilitate şi chiar tendinţă la agresivitate. Cea mai bună dovadă a acestui lucru îl reprezintă faptul că pacienţii, în majoritatea lor, îşi evaluează calitatea vieţii ca fiind la fel de bună ca atunci când nu au boala, dacă nu chiar mai rea.

Pacientul are foarte multe gînduri pe care le exprimă odată ce îi apar, fără să le mai treacă printr-o cenzură proprie; astfel, poate ajunge să rănească persoanele din jurul său. Este remarcat cu uşurinţă fluxul mare de idei, pe care le exprimă, fără să ţină cont ce are de spus interlocutorul său. Vorbeşte mult mai repede şi mai tare decât obişnuia şi trece cu mare uşurinţă de la un subiect la altul (presiunea de a vorbi şi fugă de idei).

Pacientul are tendinţa de a face planuri noi pe care nu ezită să le pună în practică. Poate dori deschiderea unei noi afaceri sau se poate apuca să scrie un roman, iniţiative pe care nu le-a mai avut până atunci. Aceste planuri sunt fanteziste şi sortite eşecului dar pacientul dovedeşte, în special la început, un entuziasm crescut în realizarea acestor activităţi (creşterea activităţii orientate spre un scop). Unii dintre pacienţi par în căutarea plăcerii cu orice preţ, neţinând cont de consecinţele acţiunilor pe care le întreprind.

Ajung astfel să cumpere lucruri pe care nu şi le permit, să conducă maşina intr-un mod riscant sau să întreţină relaţii sexuale cu persoane de abia cunoscute (implicarea imprudentă în activităţi plăcute). Odată ce boala scade în intensitate, pacientul ajunge sa regrete acest tip de comportament, amplificându-se simptomele depresive ce urmează de obicei unui episod maniacal sau hipomaniacal.

Durata somnului are un rol foarte important pentru pacienţii cu tulburare bipolară. Recuperarea somnului pierdut poate anunţa ieşirea pacientului din episodul maniacal sau hipomaniacal, la fel cum lipsa lui poate declanşa apariţia unui nou episod. Există posibilitatea ca pacientul să fie doar iritabil. În această situaţie, ajunge să fie deranjat de lucruri mărunte, pe care pînă atunci nu le-ar fi băgat în seamă. Îşi exprimă în mod direct nemulţumirea, spre surprinderea celor apropiaţi şi are tendinţa de a reveni la conflicte vechi ce păreau de mult uitate.

Lipsa de răbdare, exprimarea directă a unor păreri care îi pot răni pe cei din jur, familiaritatea excesivă şi iritabilitatea îi fac pe pacienţii bipolari să fie de puţine ori priviţi cu simpatie. Din păcate, persoanele apropiate nu își dau seama că este vorba de o boală şi că trebuie tratată cu înțelegere şi răbdare.