Ce este depresia?

1. să fie însoţită de alte simptome precum: tulburări ale somnului, dimiuarea sau creşterea apetitului alimentar, stare de nelinişte, stare de oboseală, sentimente de vinovăţie sau inutilitate, reducerea capacităţii de a gândi şi de a se concentra şi altele

3. să determine o diminuare a capacităţii individului de a munci, de a se autoîngriji, de a menţine relaţiile cu familia, cu prietenii.

O perioadă relativ bine delimitată, în care sunt îndeplinite condiţiile de mai sus poartă numele de episod depresiv iar diagnosticul va fi de tulburare depresivă majoră. Dacă depresia durează de multă vreme (minim 2 ani) şi este însoţită de o parte din simptomele asociate unui episod depresiv major, diagnosticul va fi de tulburare distimică.

Un pacient cu depresie are de obicei foarte multe gânduri cu un conţinut neplăcut. Poate să îşi aducă aminte de evenimente care au avut loc cu multă vreme înainte şi care îi provoacă sentimente de vinovăţie, de ruşine sau de inutilitate. Poate retrăi momente din viaţă în care a fost dezamăgit de o persoană apropiată sau a dezamăgit pe cineva la rândul lui. Pacientul işi dă seama că aceste gânduri sunt prea dese şi că au un impact negativ asupra sa, dar îi vine foarte greu să le îndepărteze.

Există tendinţa de a găsi diverse explicaţii pentru dispoziţia proastă. Sunt de vină lipsa banilor, stresul de la serviciu, fostul prieten etc, uitând că foarte multă lume trece prin situaţii similare cu un disconfort mult mai mic. La unii pacienţi predomină acuzele somatice (durere de cap, articulare, de stomac şi altele) care se agravează cam în aceeaşi perioadă cu starea de tristeţe. Dispoziţia depresivă poate fi însoţită de iritabilitate, pacienţii resimţind o stare de tensiune interioară care se poate manifesta prin accese de furie.

Multe dintre persoanele cu depresie prezintă o stare de oboseală iar activităţi banale, precum spălatul, cumpărăturile, ieşitul cu prietenii şi altele, sunt resimţite ca eforturi mult prea mari.Pacientul se simte fără putere şi face foarte puţin pentru a influenţa evenimentele la care ia parte. În cazul unor situaţii neprevăzute are convingerea că se vor sfârşi invariabil într-un mod nefavorabil.

Pacienţilor cu depresie le vine foarte greu să vorbească despre ce se întâmplă cu ei. Încearcă să reducă cât mai mult contactul cu persoanele apropiate; pe de o parte din cauza bolii iar pe de altă parte din cauza refuzului de a fi vazut într-o asemenea stare. Implicarea afectivă a persoanelor cu depresie este în general redusă, mergând până la pierderea sentimentelor pentru prieteni și rude. Ideile de suicid, mai ales dacă sunt frecvente şi dacă sunt greu de îndepărtat din gând, reprezintă o problemă de sănătate foarte serioasă și necesită prezentarea la medicul psihiatru.

Impactul negativ al depresiei asupra stării generale de sănătate a pacientului începe să fie demonstrat ştiinţific. Au apărut studii care dovedesc creşterea riscului cardiovascular în cazul pacienţilor depresivi, bolile de inimă reprezentând principala cauză de mortalitate, precum şi asocierea dintre diabetul zaharat şi depresie. Evoluţia unor boli severe ( infarctul miocardic sau accidentele vasculare cerebrale) este mai bună atunci când pacienţii nu sunt depresivi sau urmează un tratament cu medicaţie antidepresivă.