Consultul de psihiatrie înseamnă în primul rând strângerea unor informații, cât mai exacte, ce descriu starea ta psihică. Medicul ar trebui să afle de când au apărut simptomele, cât au durat, cât de intense sunt sau ce le-a declanșat.
Ca psihiatru știu prea bine că un prim consult este însoțit de temeri, de neîncredere. Știu, de asemenea, că nu ți-a fost ușor până te-ai hotărât. Apelarea la serviciile unui psihiatru înseamnă, într-un fel, să te înscrii într-o categorie mai specială, categoria celor care își acceptă problema emoțională .
Din păcate emoțiile și disconfortul scad obiectivitatea datelor culese. Pentru a facilita un interviu de calitate, vom vorbi de cele mai frecvente erori ce sunt de evitat în timpul primului consult.
1. Să minimalizezi gravitatea simptomelor
Există o tendință, pe care am remarcat-o frecvent mai ales la un prim consult, de a prezenta simptomele mai puțin grave decât sunt. Este vorba probabil de o teamă de a nu fi catalogat ca suferind de o boală gravă. Se întâmplă să fiu întrebat, pe jumătate în glumă, jumătate în serios: „nu am schizofrenie?”.
În mod evident acest comportament poate conduce la o înțelegere parțială a simptomelor și în consecință la o intervenție terapeutică incompletă.
2. Să vorbești puțin și să răspunzi succint la întrebările care îți sunt puse.
O altă situație cu un impact negativ asupra calității consultului este cea în care pacientul dă răspunsuri scurte, iar exprimarea spontană este limitată. Este normală o anumită reținere la început, dar ea se risipește treptat.
Din păcate la unele persoane această situație persistă tot consultul, făcând culegerea de informații destul de dificilă. Cel ce se află în această situație crede că gândurile care îi vin nu sunt importante, așteptând mai degrabă întrebările examinatorului.
Există și impresia greșită că un psihiatru ar putea înțelege ce se întâmplă cu tine exprimându-te foarte puțin. Un diagnostic exact și complet presupune un efort de ambele părți. Al tău de a povesti ce se întâmplă cu tine și al psihiatrului de a culege informațiile relevante pentru a formula un diagnostic.
3. Să nu pui întrebări în timpul consultului, așteptând să te informezi când ajungi acasă
Nu este nimic greșit în a te informa de pe net. Dar să mizezi totul pe acest lucru și să nu obții informații în mod direct de la psihiatru, mi se pare o greșeală. Ordinea normală ar fi să cauți informații medicale înaintea consultului, lucru care te-ar ajuta să găsești întrebările utile. Am întâlnit pacienți care au venit cu o lista de întrebări, ceea ce mi se pare o idee bună.
Imaginează-ți situația în care după consult găsești pe internet o opinie tranșantă împotriva consultului psihiatric. Ea riscă să cântărească mai mult decât ce ți-a spus psihiatrul în jumătate de oră.
Sunt multe lucruri de întrebat dacă îți este prescris un tratament. Se mai întâmplă să nu-ți fie explicate toate detaliile unui plan terapeutic. Așa că este bine să întrebi de:
- durata tratamentului
- efectele adverse
- interacții medicamentoase
- riscul de dependență
- interdicții la condus și consumul de alcool
4. Să te sperii că ți s-a prescris un tratament
Există psihiatri care sunt și psihoterapeuți, dar marea lor majoritate sunt doar medici. În consecință, apelează la medicamente pentru a trata dezechilibrul emoțional de care suferi. Nu are de ce să fii surprins când ți se propune un tratament. Nu înseamnă că este grav, nu înseamnă că o să-l iei toată viața. Cum am vorbit și mai sus, întreabă-ți psihiatrul fără ezitare, indiferent de cât de neobișnuite ți s-ar părea întrebările.
Există studii care arată că până la jumătate dintre pacienți nu iau tratamentul după primul consult. Din păcate majoritatea acestora vor reveni mai târziu la psihiatru. Această situație înseamnă timp pierdut și dificultăți mai mari în a găsi un tratament eficient.
5. Să nu spui tot, din teamă sau din rușine
Un dezechilibru emoțional înseamnă de multe ori și lucruri stânjenitoare. Îți va veni greu să vorbești despre ele mai ales la un prim consult. Psihiatrii aud o mulțime de povești neobișnuite, așa că este posibil ca și povestea ta să o fi auzit deja.
Dacă există o situație de care nu ești sigur că poate conta în evaluarea stării tale psihice, povestește-o. Rămâne să stabilească psihiatrul dacă este relevantă sau nu.
Din experiența mea, cel mai frecvent subiect sensibil este consumul de alcool sau de droguri. În cazul drogurilor teama provine și din considerente legale, teamă bineînțeles nejustificată. Este evident că omiterea unor astfel de elemente ar știrbi tabloul clinic de date esențiale. Relația psihiatru-client se bazează pe secretul profesional, iar lucrurile discutate nu vor părăsi cabinetul.
Programări flexibile, tratament imediat.