Multiple,Identities.,Close-up,Photo,Of,A,Young,Pretty,Brunette,Girl

Tulburarea ciclotimică

Există situaţia în care un pacient are o parte din simptomele specifice unui episod maniacal, dar acestea fie nu sunt suficiente ca număr, fie nu durează cel puţin 4 zile pentru a putea fi incluse în tulburarea bipolară (ca un episod hipomaniacal). Aceste perioade cu dispoziţie euforică sau iritabilă alternează cu perioade cu simptome depresive, care la rândul lor nu sunt suficient de severe pentru a îndeplini criteriile unui episod depresiv. Atunci când dispoziţia fluctuantă se menţine cel puţin 2 ani, fără ca pe parcursul acestora să existe o perioadă de cel puţin 2 luni fără simptome maniacale sau depresive, diagnosticul va fi de Tulburare ciclotimică.

Tulburarea ciclotimică nu este o parte a vieții tale. Trateaz-o!

Află mai multe despre psihoterapia și psihiatria de la Clinica Nice

Cum această boală se întinde pe o perioadă lungă de timp, apropiaţii nu mai remarcă schimbările din comportamentul pacientului, fiind considerate o modificare a felului de a fi al acestuia. O persoană cu tulburare ciclotimică va fi văzută ca fiind temperamentală, capricioasă sau imprevizibilă.

De foarte multe ori, tulburarea ciclotimică este greu de deosebit de o tulburare de personalitate (borderline), din cauza duratei lungi a bolii precum şi din cauza labilităţii emoţionale caracteristică ambelor tulburări.

Criterii de diagnostic:

• numeroase perioade cu simptome depresive(dispoziţie depresivă, diminuarea marcată a interesului sau plăcerii, insomnie sau somn prea mult, scăderea sau creşterea apetitului alimentar, stare de agitaţie sau lentoare, sentimente de inutilitate sau de vină, stare de oboseală sau lipsă de energie, diminuarea capacităţii de a gândi, de a se concentra, gânduri frecvente la moarte) fără să fie îndeplinite criteriile de episod depresiv

• să dureze de cel puţin 2 ani

• să nu existe 2 luni fără simptome

• numeroase perioade cu simptome maniacale(dispoziţie euforică sau iritabilă, stimă de sine exagerată, scăderea nevoii de somn, presiunea de a vorbi, fugă de idei sau experienţa subiectivă ca gândurile îi sunt accelerate, distractibilitate, creşterea activităţilor orientate spre scop, stare de nelinişte, implicarea imprudentă în activităţi plăcute) fără să fie îndeplinite criteriile de episod hipomaniacal

Tratament:
Cu siguranţă un beneficiu îl pot aduce stabilizatorii dispoziţiei: acidul valproic sau litiul, dar utilizarea acestora pe termen lung este discutabilă. O altă variantă este psihoterapia, mai ales pentru cei care sunt deschişi unor astfel de terapii.

Perceperea ciclotimiei ca pe o modificare de temperament, oarecum justificată, determină diagnosticarea doar a unui număr redus din rândul celor afectaţi. Cu toate că nu pare o boală gravă, prezentarea la medic şi începerea unei terapii, medicamentoase sau nu, poate reduce riscul de apariţie a unei boli psihice severe precum tulburarea bipolară sau tulburarea depresivă majoră.