Autor: Dr. Raluca Crișan

Mulți oameni vin la noi pentru anxietate, depresie sau epuizare și abia după câteva întâlniri spun, aproape în treacăt: „Și nu mai am chef de nimic, nici de intimitate.” E un subiect despre care se vorbește rar, deși este foarte frecvent. Sănătatea emoțională și sexualitatea sunt strâns legate, iar când una suferă, cealaltă o simte aproape întotdeauna.

Cum influențează anxietatea sexualitatea

Anxietatea ține corpul într-o stare de alertă. Sistemul nervos se pregătește de „luptă sau fugă”, nu de relaxare, apropiere și plăcere. De aceea, multe persoane cu anxietate descriu:

  • dificultatea de a fi prezente în corp, cu mintea prinsă în griji;
  • teama de „performanță” sau de a nu fi pe placul cuiva;
  • tensiune musculară, inclusiv la nivelul planșeului pelvin, care poate face apropierea inconfortabilă;
  • evitarea momentelor de intimitate, pentru că anticiparea lor devine ea însăși stresantă.

Se creează ușor un cerc: o experiență dificilă aduce îngrijorare, îngrijorarea face următoarea experiență mai tensionată, iar tensiunea confirmă temerea. Vestea bună este că acest cerc se poate întrerupe.

Depresia și dorința: o legătură în ambele sensuri

Depresia afectează energia, plăcerea și interesul pentru lucrurile care înainte aduceau bucurie. Dorința sexuală face parte din aceeași „rețea” a motivației și plăcerii, așa că scăderea ei este una dintre manifestările frecvente ale depresiei. O meta-analiză publicată în The Journal of Sexual Medicine a arătat că legătura funcționează în ambele direcții: depresia crește riscul de dificultăți sexuale, iar dificultățile sexuale cresc, la rândul lor, riscul de depresie (Atlantis & Sullivan, 2012).

Asta înseamnă că a vorbi despre sexualitate nu este un „subiect secundar” în tratamentul depresiei. Uneori este chiar o parte importantă a recuperării.

Antidepresivele și libidoul

Una dintre cele mai frecvente întrebări pe care le primim este: „Pot antidepresivele să-mi scadă libidoul?” Răspunsul sincer este: da, unele dintre ele pot. Medicamentele din clasa ISRS (inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei) și IRSN sunt asociate cu efecte precum scăderea dorinței, dificultăți de excitare sau întârzierea orgasmului. Un studiu prospectiv pe peste 1.000 de pacienți a găsit că aceste efecte apar la un procent important dintre persoanele tratate și că sunt adesea subraportate dacă medicul nu întreabă explicit (Montejo et al., 2001).

Ce este important de știut:

  • Nu opri tratamentul singur sau singură. Întreruperea bruscă poate aduce simptome neplăcute și riscul revenirii depresiei sau anxietății.
  • Există opțiuni. Medicul psihiatru poate ajusta doza, poate schimba momentul administrării sau poate alege un alt medicament cu un profil diferit de efecte asupra sexualității.
  • Merită spus. Efectele asupra sexualității sunt un motiv legitim de discuție la consult, nu un detaliu de care să-ți fie jenă.

Ghidurile clinice recomandă ca medicul să întrebe despre funcția sexuală înainte și în timpul tratamentului, tocmai pentru ca aceste efecte să fie observate și gestionate din timp (institutul britanic NICE, ghidul NG222 pentru depresia la adulți, 2022).

Stresul cotidian și intimitatea

Nu e nevoie de un diagnostic ca stresul să își lase amprenta. Oboseala, grijile financiare, lipsa somnului, perioada de după naștere sau schimbările din relație pot reduce dorința. Uneori ajută lucruri simple: mai mult somn, momente de apropiere fără presiunea unui „rezultat”, o conversație deschisă cu partenerul sau partenerii despre ce simți.

Dacă vrei să citești mai mult despre aceste teme într-un ton calm și fără tabuuri, Neolov, un spațiu de informare despre intimitate, are materiale scrise tocmai pentru astfel de momente. De exemplu, pagina când emoțiile te blochează explică legătura dintre emoții și dorință, iar secțiunea de exerciții de atenție și conectare cu propriul corp propune pași mici, pe care îi poți încerca în ritmul tău.

Ce poți face de acum

  1. Observă fără să te judeci. Scăderea dorinței în perioade grele este o reacție a corpului, nu un defect personal.
  2. Vorbește. Cu o persoană de încredere, cu partenerul sau partenerii, cu medicul. Tăcerea amplifică rușinea.
  3. Redu presiunea. Apropierea nu trebuie să ducă neapărat la sex. Atingerea, conversația și timpul petrecut împreună cu altcineva contează.
  4. Ai grijă de bază: somn, mișcare, alimentație. Ele susțin atât starea emoțională, cât și dorința.

Când e bine să ceri ajutor

Ia în considerare o consultație de specialitate dacă:

  • scăderea dorinței sau dificultățile durează de mai multe săptămâni și te afectează;
  • ai început un tratament și ai observat schimbări în sexualitate;
  • anxietatea legată de intimitate te face să eviți apropierea;
  • simți tristețe persistentă, lipsă de energie sau pierderea interesului pentru majoritatea activităților;
  • relația ta suferă din cauza acestor dificultăți.

Psihiatria și psihoterapia pot lucra împreună: tratamentul, atunci când e necesar, este ajustat ținând cont și de viața intimă, iar psihoterapia ajută la înțelegerea și reducerea anxietății, a rușinii și a tiparelor de evitare.

Programează o consultație la Clinica NICE

Dacă te regăsești în ce ai citit, nu trebuie să treci singur sau singură prin asta. La Clinica NICE, medicii psihiatri și psihoterapeuții noștri discută deschis, cu discreție și fără judecată, despre felul în care starea emoțională și tratamentul îți influențează sexualitatea. Programează o consultație și hai să găsim împreună varianta potrivită pentru tine.

Surse

  1. Atlantis E, Sullivan T. Bidirectional association between depression and sexual dysfunction: a systematic review and meta-analysis. The Journal of Sexual Medicine. 2012;9(6):1497–1507.
  2. Montejo AL, Llorca G, Izquierdo JA, Rico-Villademoros F. Incidence of sexual dysfunction associated with antidepressant agents: a prospective multicenter study of 1022 outpatients. Journal of Clinical Psychiatry. 2001;62(Suppl 3):10–21.
  3. National Institute for Health and Care Excellence (NICE). Depression in adults: treatment and management (NG222), 2022. https://www.nice.org.uk/guidance/ng222

Articolul are scop informativ și nu înlocuiește consultul medical.