Diagnosticul de ADHD la adult este stabilit de medicul psihiatru pe baza unui consult clinic detaliat, care urmărește simptomele actuale, istoricul din copilărie și impactul acestora asupra vieții de zi cu zi. În multe cazuri, evaluarea este completată printr-o testare psihologică standardizată, precum DIVA-5, care crește acuratețea diagnosticului și ajută la diferențierea ADHD-ului de alte afecțiuni cu simptome asemănătoare. În cadrul Clinicii Nice, recomandăm evaluarea psihologică pentru majoritatea pacienților, deoarece ne ajută să alegem tratamentul cel mai potrivit și să oferim un diagnostic cât mai precis.

Dr. Adrian Lupu, Psihiatru Clinica Nice

Cele mai frecvente simptome ale ADHD-ului la adult sunt dificultățile de concentrare, uitarea frecventă, problemele de organizare, amânarea sarcinilor, impulsivitatea și neliniștea. Față de copilărie, hiperactivitatea devine de multe ori mai puțin vizibilă și este resimțită mai ales ca o stare permanentă de agitație interioară sau dificultatea de a sta liniștit în ședințe, la cursuri sau în alte situații care necesită răbdare. Simptomele trebuie să fie prezente încă din copilărie și să afecteze funcționarea la serviciu, în viața personală sau în relațiile cu ceilalți. Aproximativ jumătate dintre copiii cu ADHD continuă să aibă simptome semnificative și la vârsta adultă.

Dr. Alice Nedelea, Psihiatru Clinica Nice

Da. ADHD-ul și tulburările de anxietate sau depresia pot avea simptome asemănătoare, precum dificultățile de concentrare, uitarea, neliniștea sau scăderea performanței la serviciu ori la școală. În același timp, persoanele cu ADHD au un risc mai mare de a dezvolta anxietate sau depresie, astfel încât cele trei afecțiuni pot exista împreună. De aceea, un diagnostic corect presupune evaluarea simptomelor actuale, verificarea prezenței lor încă din copilărie și excluderea altor cauze. În cadrul Clinicii Nice, recomandăm frecvent completarea consultului psihiatric cu o evaluare psihologică standardizată, pentru a crește acuratețea diagnosticului și a alege tratamentul cel mai potrivit.

Dr. Alina Spinu, Psihiatru Clinica Nice

Tratamentul ADHD la adulți include două categorii principale de medicamente: stimulante și non-stimulante. Stimulantele sunt tratamentul de primă alegere și au un efect rapid, multe persoane observând o ameliorare încă din primele zile de tratament. În România, principalul stimulant disponibil este metilfenidatul. Medicamentele non-stimulante reprezintă o alternativă valoroasă atunci când stimulantele nu sunt eficiente, nu sunt bine tolerate sau există alte motive pentru a le evita. Acestea acționează mai lent, iar efectul poate deveni evident după aproximativ o lună de tratament. Alegerea medicamentului se face în funcție de simptome, alte afecțiuni asociate și profilul fiecărui pacient.

Dr. Alexandru Bondar, Psihiatru Clinica Nice

Da. Medicamentele pentru ADHD au un profil de siguranță bun atunci când sunt prescrise și monitorizate de un medic psihiatru. Aceste tratamente sunt utilizate de zeci de ani, inclusiv pe perioade lungi, iar efectele adverse și modul de monitorizare sunt bine cunoscute. Înainte de începerea tratamentului, în cadrul Clinicii Nice recomandăm o evaluare medicală care include analize uzuale și un ECG, pentru a identifica eventuale afecțiuni cardiovasculare. Pe parcursul tratamentului sunt urmărite periodic tensiunea arterială, pulsul, greutatea și apetitul, deoarece stimulantele pot crește ușor frecvența cardiacă și tensiunea arterială și pot reduce pofta de mâncare la unele persoane. În majoritatea cazurilor, aceste modificări sunt ușoare și pot fi gestionate prin monitorizare și ajustarea tratamentului atunci când este necesar.

Dr. Raluca Crișan, Psihiatru Clinica Nice

În majoritatea cazurilor, medicamentele pentru ADHD nu duc la dependență atunci când sunt utilizate conform recomandărilor medicului. Medicamentele non-stimulante nu au risc de dependență. În cazul stimulantelor, există un risc teoretic de utilizare abuzivă, însă acesta este redus atunci când tratamentul este prescris și monitorizat corespunzător. În România, metilfenidatul este disponibil în principal în forme cu eliberare prelungită, ceea ce reduce riscul de utilizare necorespunzătoare. În experiența Clinicii Nice, situațiile de abuz sunt rare și apar aproape exclusiv la persoane care aveau deja antecedente de comportament adictiv, motiv pentru care istoricul fiecărui pacient este evaluat cu atenție înainte de începerea tratamentului.

Dr. Teodor Stancu, Psihiatru Clinica Nice

ADHD are o componentă genetică importantă, însă nu este o boală genetică determinată de o singură genă. Studiile arată că predispoziția de a dezvolta ADHD se transmite frecvent în familie, motiv pentru care este obișnuit ca unul dintre părinți sau alte rude apropiate să prezinte simptome asemănătoare. Totuși, apariția ADHD este influențată atât de factori genetici, cât și de factori de mediu. În cadrul Clinicii Nice, utilizăm și teste genetice farmacogenetice în anumite situații, acestea fiind utile pentru personalizarea tratamentului, însă diagnosticul de ADHD se stabilește întotdeauna pe baza evaluării clinice și psihologice, nu printr-un test genetic.

Dr. Adrian Lupu, Psihiatru Clinica Nice