Tulburarea de alimentație compulsivă

Autor: Dr.Tokasik Irina-Mihaela

„Nu mă pot opri din mâncat. Știu că nu îmi este foame, dar simt că îmi pierd controlul. După aceea mă simt copleșit(ă) de vinovăție și îmi promit că nu se va mai întâmpla.”

Pentru unele persoane, această experiență nu reprezintă un episod izolat de alimentație excesivă, ci manifestarea unei tulburări psihice bine definite: tulburarea de alimentație compulsivă (Binge Eating Disorder – BED). Aceasta este cea mai frecventă tulburare de alimentație, dar rămâne în același timp una dintre cele mai puțin recunoscute și diagnosticate.

Deși este adesea atribuită în mod eronat lipsei de voință sau unui simplu exces alimentar, BED este o afecțiune psihiatrică recunoscută în principalele sisteme internaționale de clasificare, DSM-5-TR și ICD-11.

BED este o afecțiune tratabilă. Identificarea precoce a simptomelor și accesul la o evaluare de specialitate permit inițierea unui tratament bazat pe dovezi, cu beneficii importante atât asupra sănătății psihice, cât și asupra celei fizice.

Ce este tulburarea de alimentație compulsivă?

BED se caracterizează prin prezența unor episoade recurente de alimentație compulsivă, definite prin următoarele caracteristici:

Ingerarea, într-o perioadă scurtă de timp (ex. 2 ore), a unei cantități de alimente care depășește cu mult cantitatea pe care majoritatea indivizilor ar consuma-o în aceeași perioadă și în aceleași circumstanțe.
Senzația de lipsă de control asupra aportului alimentar în timpul episodului (de exemplu, persoana simte că nu se poate opri din mâncat sau nu poate controla tipul ori cantitatea alimentelor ingerate).

Simptomele alimentației compulsive

Episoadele de alimentație compulsivă sunt asociate cu cel puțin 3 dintre următoarele:

Consumul alimentelor are loc într-un ritm semnificativ mai rapid decât cel obișnuit.
Consumul alimentar continuă până la apariția unei senzații inconfortabile de plenitudine.
Sunt consumate cantități mari de alimente în absența senzației de foame.
Consumul alimentar are loc în izolare, din cauza sentimentului de jenă legat de cantitatea ingerată.
După episod apar sentimente de dezgust față de propria persoană, deprimare sau vinovăție.

Diagnosticul necesită prezența episoadelor cel puțin o dată pe săptămână, timp de trei luni, asociate cu suferință psihologică semnificativă.

Mulți pacienți descriu, înaintea episodului, o creștere progresivă a impulsului de a mânca, însoțită fie de anticiparea pierderii controlului, fie de convingerea că episodul este inevitabil.

Cum se diferențiază de alte tulburări?

BED poate semăna cu alte tulburări de alimentație, însă are câteva caracteristici distinctive. Spre deosebire de bulimia nervoasă, episoadele de alimentație compulsivă nu sunt urmate de comportamente compensatorii, precum vărsăturile auto-provocate, utilizarea laxativelor, postul prelungit sau exercițiul fizic excesiv.

Față de anorexia nervoasă, în BED nu predomină restricția alimentară severă, ci pierderea controlului asupra alimentației.

De asemenea, BED trebuie diferențiată de conceptul de „dependență de alimente” (food addiction). Deși cele două împărtășesc anumite mecanisme, precum craving-ul și implicarea sistemului de recompensă, in BED, accentul cade pe pierderea controlului și pe suferința psihologică asociată episoadelor, nu pe dependența față de un anumit aliment.

De ce apare?

Nu există o singură cauză. BED rezultă din interacțiunea unor factori biologici, genetici, psihologici și de mediu.

Creierul și sistemul de recompensă

Disfuncția sistemului cerebral de recompensă reprezintă unul dintre principalele mecanisme neurobiologice implicate în BED. Alimentele bogate în zahăr și grăsimi activează circuitele dopaminergice mezolimbice, în special nucleul accumbens, aria tegmentală ventrală și cortexul orbitofrontal, regiuni implicate în procesarea recompensei și a motivației.

La pacienții cu BED, stimulii alimentari determină o activare exagerată a acestor circuite, ceea ce intensifică dorința de a mânca. În schimb, satisfacția obținută în timpul consumului alimentar tinde să scadă progresiv. Acest fenomen, descris prin disocierea dintre wanting (motivația de a obține recompensa) și liking (plăcerea resimțită), poate favoriza consumul unor cantități tot mai mari de alimente pentru obținerea aceluiași nivel de satisfacție.

Aceste mecanisme sunt similare celor observate în unele dependențe comportamentale, fără ca BED să fie considerată o dependență în sens clasic.

Controlul inhibitor

Cortexul prefrontal contribuie la controlul impulsurilor și la oprirea alimentației atunci când apare sațietatea. Studiile de neuroimagistică și testele neuropsihologice arată că această funcție este mai puțin eficientă în BED, ceea ce favorizează:

dificultatea de a întrerupe episodul de alimentație;
impulsivitatea;
preferința pentru recompense imediate;
flexibilitatea cognitivă redusă și dificultatea de a modifica comportamentele automate.

Aceste deficite sunt prezente chiar și la pacienți cu același indice de masă corporală, sugerând că sunt specifice tulburării și nu doar excesului ponderal.

Dezechilibre hormonale și reglarea apetitului

Reglarea apetitului depinde de numeroși hormoni implicați în senzația de foame și sațietate, printre care grelina, leptina, GLP-1, PYY și colecistokinina. La pacienții cu BED au fost descrise modificări ale secreției și răspunsului la acești hormoni, ceea ce poate reduce percepția sațietății și favoriza alimentația excesivă.

Componenta genetică

BED apare mai frecvent în familiile cu antecedente de tulburări de alimentație sau alte afecțiuni psihice. Studiile pe gemeni sugerează o heritabilitate moderată, ceea ce indică existența unei predispoziții genetice, fără ca aceasta să fie suficientă pentru apariția bolii.

Au fost investigate variante genetice implicate în neurotransmisia dopaminergică și serotoninergică, precum și gene precum MC4R, BDNF și COMT. Până în prezent nu a fost identificată o genă specifică pentru BED, iar tulburarea pare să împărtășească factori genetici de risc cu depresia, ADHD și obezitatea.

Reglarea emoțiilor

Pentru mulți pacienți, alimentația compulsivă reprezintă o strategie de reglare emoțională, mai degrabă decât un răspuns la foame. Stresul, anxietatea, tristețea, singurătatea sau furia pot declanșa episoadele compulsive. Deși acestea reduc temporar tensiunea emoțională, sunt urmate aproape întotdeauna de vinovăție, rușine și autocritică, perpetuând tulburarea.

Studii recente au descris două tipare cognitive: teama intensă de pierderea controlului și resemnarea, caracterizată prin convingerea că episodul este inevitabil.

Experintele traumatice

Experiențele traumatice din copilărie, precum abuzul, neglijarea sau conflictele familiale severe, sunt mai frecvente la pacienții cu BED. Deși nu determină direct apariția tulburării, acestea pot modifica răspunsul la stres și pot favoriza utilizarea alimentației ca mecanism de reglare emoțională.

Dietele restrictive

Încercările repetate de slăbire pot întreține tulburarea. Restricțiile alimentare severe cresc foamea biologică și preocuparea pentru alimente, favorizând apariția episoadelor compulsive. Ulterior, vinovăția determină reluarea dietelor restrictive, perpetuând ciclul restricție–compulsie.

Somnul, stresul și microbiota intestinală

Privarea de somn și stresul cronic influențează hormonii implicați în reglarea apetitului și cresc reactivitatea sistemului de recompensă, favorizând alimentația compulsivă.

Microbiota intestinală comunică permanent cu creierul prin intermediul axei intestin–creier și poate influența apetitul, senzația de sațietate, răspunsul la stres și comportamentul alimentar. Deși unele studii sugerează că modificările microbiotei ar putea contribui la apariția sau menținerea tulburării de alimentație compulsivă, dovezile actuale sunt încă insuficiente pentru a stabili o relație cauzală sau pentru a recomanda probioticele ca tratament al BED.

Cine este la risc?

BED este cea mai frecventă tulburare de alimentație, dar rămâne frecvent nediagnosticată. Poate apărea la orice vârstă, însă debutează cel mai adesea în adolescență sau la adultul tânăr.

Deși este diagnosticată mai frecvent la femei, tulburarea afectează și bărbații, care sunt adesea subdiagnosticați din cauza stigmatizării.

Riscul de a dezvolta BED este mai mare la cei care:

au antecedente familiale de tulburări de alimentație;
suferă de depresie, anxietate sau ADHD;
au trecut prin experiențe traumatice;
urmează frecvent diete restrictive;
prezintă o nemulțumire accentuată față de propria imagine corporală.

Deși BED este frecvent asociată cu obezitatea, tulburarea poate apărea la orice greutate corporală. Indicele de masă corporală (IMC) nu confirmă și nu exclude diagnosticul.

Care sunt consecințele?

Consecințe metabolice și cardiovasculare

Episoadele repetate de alimentație compulsivă favorizează:

creșterea în greutate și obezitatea;
diabetul zaharat tip 2;
hipertensiunea arterială;
dislipidemia;
sindromul metabolic;
creșterea riscului cardiovascular.

Consecințe psihologice

BED se asociază frecvent cu:

depresie;
anxietate;
tulburare obsesiv-compulsivă;
tulburare bipolară;
ADHD;
risc crescut de idei și tentative suicidare.

După fiecare episod apar frecvent sentimente intense de rușine, vinovăție și autocritică. Aceste emoții determină adesea izolarea socială și perpetuează ciclul alimentației compulsive.

Cum se pune diagnosticul?

Diagnosticul este unul clinic și este stabilit de medicul psihiatru sau de psihologul specializat în tulburări de alimentație.

Consultația urmărește mai multe aspecte:

frecvența episoadelor de binge eating;
senzația de pierdere a controlului;
istoricul dietelor și al variațiilor ponderale;
prezența comorbidităților psihiatrice (de exemplu, depresie, tulburări de anxietate, ADHD sau tulburare bipolară);
relația cu imaginea corporală;
existența comportamentelor compensatorii;
afecțiunile metabolice asociate.

Cum se tratează?

Tratamentul este individualizat și implică, de regulă, o echipă multidisciplinară formată din psihiatru, psiholog și dietetician.

Psihoterapia

Psihoterapia reprezintă tratamentul de primă intenție.

Terapia cognitiv-comportamentală (CBT și CBT-E) este cea mai bine studiată intervenție și reduce semnificativ frecvența episoadelor compulsive. Aceasta ajută pacientul să identifice relația dintre gânduri, emoții și comportamentele alimentare și să dezvolte strategii eficiente de reglare emoțională.

Alte terapii cu eficiență demonstrată sunt:

Interpersonal Psychotherapy (IPT), utilă când simptomele sunt legate de conflicte sau dificultăți relaționale;
Dialectical Behaviour Therapy (DBT), recomandată mai ales persoanelor cu impulsivitate crescută și dificultăți importante de reglare emoțională.

Pentru persoanele care nu au acces la psihoterapie față în față, studiile recente sugerează că CBT-E online, cu suport terapeutic, poate avea rezultate comparabile și poate crește accesibilitatea tratamentului.

Tratamentul medicamentos

Tratamentul medicamentos poate fi recomandat în formele moderate sau severe și se stabilește individualizat, în funcție de severitatea simptomelor și de comorbiditățile asociate. În practica clinică pot fi utilizate psihostimulante, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (SSRI) și, în anumite situații, substante timostabilizatoare.

Agoniștii receptorului GLP-1 reprezintă o opțiune terapeutică promițătoare în BED, datorită efectelor asupra reglării apetitului și a circuitelor cerebrale implicate în recompensă. Cu toate acestea, dovezile disponibile sunt încă limitate, iar utilizarea lor specifică în tratamentul BED necesită confirmarea prin studii clinice suplimentare.

Terapii emergente

În ultimii ani au fost dezvoltate și alte intervenții care urmăresc îmbunătățirea controlului asupra comportamentului alimentar și reducerea episoadelor de alimentație compulsivă. Acestea includ antrenamente computerizate pentru controlul impulsurilor și flexibilității cognitive (Cognitive Remediation Therapy – CRT), terapia prin expunere la stimuli alimentari, inclusiv cu ajutorul realității virtuale, precum și tehnici de neuromodulare, cum ar fi stimularea magnetică transcraniană repetitivă (rTMS), (tDCS) și neurofeedbackul.

Aceste intervenții au ca obiectiv îmbunătățirea autocontrolului, reducerea reactivității la stimulii alimentari și optimizarea funcționării circuitelor cerebrale implicate în reglarea apetitului și a impulsivității. Deși rezultatele studiilor sunt încurajatoare, ele nu fac încă parte din tratamentul standard al BED.

Rolul nutriției

Consilierea nutrițională nu urmărește impunerea unor diete restrictive, deoarece restricția alimentară poate agrava simptomele. Obiectivele sunt:

normalizarea meselor;
reducerea ciclului restricție–compulsie;
dezvoltarea unei relații sănătoase cu alimentele;
identificarea alimentelor percepute ca „interzise” și reducerea anxietății asociate acestora.

Mituri frecvente

„Nu am suficientă voință.”

BED nu este o lipsă de voință, ci o tulburare psihiatrică recunoscută internațional, în care sunt implicate modificări ale circuitelor cerebrale ale recompensei, controlului inhibitor și reglării emoționale.

„Dacă slăbesc, problema va dispărea.”

Scăderea în greutate nu tratează automat tulburarea. Episoadele compulsive pot continua chiar și după pierderea kilogramelor dacă mecanismele psihologice nu sunt abordate.

„Este doar poftă de dulce.”

Pofta alimentară este un fenomen normal. În BED există pierderea controlului asupra alimentației, consumul unor cantități foarte mari de alimente și suferință psihologică semnificativă.

Când este recomandată evaluarea de specialitate?

Este recomandată o evaluare psihiatrică atunci când:

episoadele de alimentație compulsivă sunt recurente;
apare senzația de pierdere a controlului asupra alimentației;
episoadele sunt însoțite de suferință psihologică semnificativă, precum rușine, vinovăție sau autocritică;
comportamentul alimentar afectează funcționarea personală, socială sau profesională;
încercările repetate de control al alimentației nu au rezultat.

Diagnosticul și intervenția precoce sunt asociate cu un prognostic mai favorabil și reduc riscul de cronicizare și de apariție a complicațiilor psihice și somatice.

În spatele fiecărui episod de alimentație compulsivă există o poveste, nu doar o lista de simptome. Înțelegerea mecanismelor care întrețin această tulburare permite înlocuirea cercului vicios al alimentației compulsive cu strategii eficiente de tratament.

BED este o afecțiune tratabilă, iar diagnosticul precoce și intervenția terapeutică bazată pe dovezi, realizată în cadrul unei echipe multidisciplinare, pot reduce semnificativ simptomele și pot contribui la recâștigarea unei relații sănătoase cu alimentația și la îmbunătățirea calității vieții.

Dacă te regăsești în aceste simptome, programează o evaluare de specialitate la Clinica NICE.

Bibliografie

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC9793802/

https://link.springer.com/article/10.1007/s40519-014-0173-9

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC11579074/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10247475/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10155018/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10543565/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC7973414/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC11748573/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC9141064/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC7189605/