Sertralina este un antidepresiv din clasa inhibitorilor selectivi ai recaptării serotoninei (SSRI), utilizat în tratamentul depresiei și al majorității tulburărilor anxioase, inclusiv tulburării obsesiv-compulsive (OCD), tulburării de panică și tulburării de stres posttraumatic (PTSD).

Acționează prin creșterea disponibilității serotoninei la nivelul creierului și este considerată unul dintre cele mai utilizate și mai bine studiate antidepresive. Per ansamblu, este un medicament ușor activator, cu un profil bun de eficiență și tolerabilitate.

La începutul tratamentului pot apărea greață, disconfort digestiv sau o accentuare temporară a anxietății. Comparativ cu alte SSRI-uri, sertralina poate accelera mai frecvent tranzitul intestinal. Riscul de disfuncții sexuale există, ca în cazul tuturor medicamentelor din această clasă.

Sertralina are un timp de înjumătățire de aproximativ 24 de ore, iar simptomele de discontinuitate sunt, în general, mai puțin frecvente decât în cazul antidepresivelor cu acțiune mai scurtă. Reducerea tratamentului trebuie făcută treptat și numai la recomandarea medicului.

Escitalopramul este un antidepresiv din clasa inhibitorilor selectivi ai recaptării serotoninei (SSRI), utilizat în tratamentul depresiei și al majorității tulburărilor anxioase.

Acționează aproape exclusiv prin creșterea disponibilității serotoninei, fără efecte semnificative asupra altor neurotransmițători, ceea ce contribuie la profilul său foarte bun de tolerabilitate.

Este eficient în tratamentul anxietății generalizate, atacurilor de panică, anxietății sociale și al tulburării obsesiv-compulsive (OCD). La începutul tratamentului, riscul de greață, simptome digestive sau accentuarea temporară a anxietății este relativ redus comparativ cu multe alte antidepresive.

Pe termen lung, efectul asupra greutății este, în general, neutru, deși există diferențe individuale. Unii pacienți pot observa o ușoară reducere a energiei sau a motivației. Riscul de disfuncții sexuale este moderat și depinde de doză.

Escitalopramul are un timp de înjumătățire relativ lung, iar simptomele de discontinuitate apar mai rar decât la antidepresive precum paroxetina sau venlafaxina. Reducerea tratamentului trebuie făcută treptat și numai la recomandarea medicului.

Fluoxetina este un antidepresiv din clasa inhibitorilor selectivi ai recaptării serotoninei (SSRI), utilizat în tratamentul depresiei, al tulburărilor anxioase și al tulburării obsesiv-compulsive (OCD).

Este primul SSRI introdus în practica medicală și rămâne unul dintre cele mai studiate antidepresive. Are un profil ușor activator și, la multe persoane, poate determina un plus de energie și de motivație.

Principalul mecanism este creșterea disponibilității serotoninei, însă profilul său farmacologic este mai complex decât al altor SSRI-uri, ceea ce îi conferă unele particularități clinice.

La începutul tratamentului poate apărea o accentuare temporară a anxietății, precum și greață sau alte simptome digestive. Riscul de disfuncții sexuale este similar celui întâlnit la celelalte SSRI-uri.

Fluoxetina are cel mai lung timp de înjumătățire dintre antidepresivele din această clasă, motiv pentru care simptomele de discontinuitate sunt rare. În anumite situații, este utilizată chiar pentru a facilita reducerea altor antidepresive cu risc crescut de discontinuitate.

Fluvoxamina este un antidepresiv din clasa inhibitorilor selectivi ai recaptării serotoninei (SSRI), utilizat în tratamentul depresiei și al tulburărilor anxioase, în special al tulburării obsesiv-compulsive (OCD).

Pe lângă efectul asupra serotoninei, fluvoxamina are o afinitate importantă pentru receptorii sigma-1, mecanism care o diferențiază de celelalte medicamente din aceeași clasă.

În general este bine tolerată. La începutul tratamentului pot apărea greață sau alte simptome digestive, însă riscul de accentuare a anxietății este relativ redus. Comparativ cu alte SSRI-uri, riscul de disfuncții sexuale pare să fie ușor mai mic.

Fluvoxamina interacționează cu numeroase alte medicamente, motiv pentru care tratamentul trebuie întotdeauna evaluat împreună cu medicul.

Simptomele de discontinuitate pot apărea dacă tratamentul este redus prea rapid. Reducerea dozelor trebuie făcută treptat.

Paroxetina este un antidepresiv din clasa inhibitorilor selectivi ai recaptării serotoninei (SSRI), utilizat în tratamentul depresiei și al tulburărilor anxioase. Este eficientă și în tratamentul tulburării obsesiv-compulsive (OCD) și al tulburării de stres posttraumatic (PTSD).

Are unul dintre cele mai puternice efecte asupra creșterii disponibilității serotoninei, ceea ce explică eficiența sa în numeroase tulburări psihice.

Comparativ cu alte SSRI-uri, profilul de reacții adverse este ceva mai puțin favorabil. La începutul tratamentului pot apărea simptome digestive și o accentuare temporară a anxietății. Pe termen lung, riscul de creștere în greutate este mai mare decât la majoritatea SSRI-urilor și poate apărea un efect sedativ. Paroxetina este și unul dintre antidepresivele cu cel mai mare risc de disfuncții sexuale.

Are un timp de înjumătățire scurt, ceea ce explică frecvența mai mare a simptomelor de discontinuitate. Reducerea tratamentului trebuie făcută întotdeauna treptat și sub supravegherea medicului.

Venlafaxina este un antidepresiv din clasa inhibitorilor recaptării serotoninei și noradrenalinei (SNRI), utilizat în tratamentul depresiei și al mai multor tulburări anxioase.

La dozele uzuale acționează predominant asupra serotoninei, iar la doze mai mari crește și disponibilitatea noradrenalinei.

Este eficientă în tratamentul anxietății generalizate, atacurilor de panică și anxietății sociale. În tulburarea obsesiv-compulsivă (OCD), eficiența este mai redusă decât cea a SSRI-urilor.

Comparativ cu SSRI-urile, poate fi ceva mai dificil de tolerat. La începutul tratamentului pot apărea greață, transpirații, neliniște sau o accentuare temporară a anxietății. La doze mari poate determina și o ușoară creștere a tensiunii arteriale.

Venlafaxina are un timp de înjumătățire scurt și este unul dintre antidepresivele la care simptomele de discontinuitate apar cel mai frecvent. Reducerea tratamentului trebuie făcută gradual și sub supravegherea medicului.

Duloxetina este un antidepresiv din clasa inhibitorilor recaptării serotoninei și noradrenalinei (SNRI), utilizat în tratamentul depresiei, al anxietății generalizate și al durerii cronice.

Acționează atât asupra serotoninei, cât și asupra noradrenalinei, motiv pentru care este eficientă și în durerea neuropată, fibromialgie și alte forme de durere cronică.

Este un medicament ușor activator și poate determina un plus de energie la unele persoane. La începutul tratamentului pot apărea greață, uscăciunea gurii, transpirații sau accentuarea temporară a anxietății. Riscul de disfuncții sexuale este similar celui al altor antidepresive serotoninergice.

Duloxetina are un timp de înjumătățire relativ scurt, iar simptomele de discontinuitate pot apărea dacă tratamentul este redus prea rapid. Reducerea tratamentului trebuie făcută progresiv.

Mirtazapina este un antidepresiv cu un mecanism de acțiune diferit de cel al SSRI-urilor și SNRI-urilor, utilizat în tratamentul depresiei și, în anumite situații, al tulburărilor anxioase.

Acționează prin blocarea unor receptori adrenergici și serotoninergici, ceea ce crește indirect activitatea serotoninei și noradrenalinei în anumite circuite cerebrale. În același timp, are un efect antihistaminic important.

Este utilizată frecvent atunci când depresia este însoțită de insomnie sau de scădere în greutate, deoarece favorizează somnul și poate crește pofta de mâncare.

Principalele reacții adverse sunt sedarea, creșterea apetitului și creșterea în greutate. Comparativ cu SSRI-urile, riscul de disfuncții sexuale este mai redus.

Simptomele de discontinuitate sunt, în general, mai puțin frecvente decât la multe alte antidepresive, însă reducerea tratamentului trebuie făcută treptat.

Trazodona este un antidepresiv cu un mecanism de acțiune diferit de cel al SSRI-urilor și SNRI-urilor. Este utilizată atât în tratamentul depresiei, cât și al insomniei, în funcție de doza administrată.

Acționează prin blocarea unor receptori ai serotoninei și, la doze mai mari, inhibă într-o anumită măsură și recaptarea serotoninei. În dozele utilizate pentru tratamentul insomniei, efectul sedativ predomină, iar efectul antidepresiv este redus.

Este folosită frecvent pentru tratarea tulburărilor de somn, fie ca tratament unic, fie în asociere cu un alt antidepresiv. Pentru tratamentul depresiei sunt necesare, de regulă, doze mai mari, însă acestea pot fi mai greu tolerate.

Principalele reacții adverse sunt somnolența și hipotensiunea ortostatică. Comparativ cu alte antidepresive, riscul de creștere în greutate și de disfuncții sexuale este redus.

Simptomele de discontinuitate sunt, în general, mai puțin frecvente decât la SSRI-uri și SNRI-uri, însă reducerea tratamentului trebuie făcută treptat.

Tianeptina este un antidepresiv cu un mecanism de acțiune diferit de cel al celorlalte antidepresive. Conform datelor actuale, acționează în principal ca agonist al receptorilor opioizi μ (mu), mecanism care contribuie la efectul său antidepresiv.

În România este utilizată de mulți ani în tratamentul depresiei, însă în ghidurile internaționale actuale ocupă un loc mai puțin important decât alte antidepresive.

Poate fi utilă la unii pacienți cu simptome depresive însoțite de neliniște sau anxietate ușoară. În general este bine tolerată și produce mai rar disfuncții sexuale sau creștere în greutate decât antidepresivele serotoninergice.

La unele persoane pot apărea sedare, încetinire psihomotorie sau dificultăți de concentrare. Au fost descrise și cazuri de abuz și dependență, motiv pentru care tratamentul trebuie utilizat cu prudență.

Simptomele de discontinuitate sunt posibile, iar reducerea tratamentului trebuie făcută treptat.

Vortioxetina este un antidepresiv cu mecanism multimodal, utilizat în tratamentul depresiei.

Pe lângă inhibarea recaptării serotoninei, acționează asupra mai multor receptori serotoninergici, ceea ce îi conferă un profil farmacologic diferit de cel al SSRI-urilor.

Este eficientă în tratamentul depresiei și poate avea beneficii suplimentare asupra dificultăților de concentrare, atenție și memorie care însoțesc frecvent această afecțiune.

În general este bine tolerată. Nu produce sedare și are un efect redus asupra greutății corporale. Cea mai frecventă reacție adversă este greața, în special la începutul tratamentului.

Riscul de disfuncții sexuale pare să fie mai redus decât în cazul multor SSRI-uri.

Datorită timpului lung de înjumătățire, simptomele de discontinuitate sunt rare, însă reducerea tratamentului trebuie făcută treptat.

Bupropionul este un antidepresiv atipic utilizat în tratamentul depresiei și, în anumite situații, al ADHD-ului la adult.

Acționează prin creșterea disponibilității dopaminei și noradrenalinei, fără un efect direct asupra serotoninei.

Este utilizat atât ca tratament unic, cât și în asociere cu alte antidepresive, în special atunci când persistă lipsa de energie, apatia sau dificultățile de concentrare.

Nu este considerat un tratament eficient pentru majoritatea tulburărilor anxioase și, la unele persoane, poate accentua anxietatea la începutul tratamentului.

Cele mai frecvente reacții adverse sunt insomnia, durerile de cap, uscăciunea gurii și reducerea poftei de mâncare. Este contraindicat la persoanele cu epilepsie sau alte afecțiuni care cresc riscul de convulsii.

Deoarece nu acționează asupra serotoninei, simptomele de discontinuitate sunt, în general, reduse. Reducerea tratamentului trebuie făcută treptat.

Amitriptilina este un antidepresiv triciclic utilizat în tratamentul depresiei, al durerii cronice și, în anumite situații, al tulburărilor de somn.

Are un mecanism complex de acțiune asupra mai multor neurotransmițători și continuă să reprezinte o opțiune valoroasă în anumite situații clinice, în ciuda faptului că este unul dintre cele mai vechi antidepresive.

Pe lângă efectul antidepresiv, poate reduce durerea neuropată și alte forme de durere cronică. Datorită efectului sedativ, este preferată atunci când depresia este însoțită de insomnie.

Cele mai frecvente reacții adverse sunt somnolența, creșterea în greutate și efectele anticolinergice, precum uscăciunea gurii, constipația, retenția urinară și vederea încețoșată.

Simptomele de discontinuitate pot apărea dacă tratamentul este redus prea rapid, motiv pentru care dozele trebuie scăzute progresiv.

Doxepina este un antidepresiv triciclic utilizat în tratamentul depresiei și, în doze mici, al insomniei.

În ultimii ani și-a câștigat un rol important în tratamentul tulburărilor de somn, fiind aprobată în unele țări pentru această indicație. Efectul său sedativ se datorează în principal acțiunii antihistaminice.

În practica curentă este utilizată mai frecvent pentru insomnie decât pentru tratamentul depresiei.

Principalele reacții adverse sunt somnolența, creșterea poftei de mâncare și creșterea în greutate. Fiind un antidepresiv triciclic, poate produce și efecte anticolinergice, precum uscăciunea gurii, constipația sau retenția urinară.

Simptomele de discontinuitate sunt, în general, reduse atunci când tratamentul este scăzut treptat.

Clomipramina este un antidepresiv triciclic utilizat în tratamentul depresiei și al tulburării obsesiv-compulsive (OCD).

Dintre antidepresivele triciclice, este unul dintre cele mai eficiente în tratamentul OCD. În prezent, este utilizată în special atunci când tratamentele de primă linie, cum sunt SSRI-urile, nu au avut eficiența dorită sau nu au fost bine tolerate.

Comparativ cu alte triciclice, este ceva mai puțin sedativă, ceea ce permite administrarea și în timpul zilei la unii pacienți.

Cele mai frecvente reacții adverse sunt uscăciunea gurii, constipația, retenția urinară, vederea încețoșată și creșterea în greutate. La unele persoane poate produce și hipotensiune ortostatică.

Simptomele de discontinuitate pot apărea dacă tratamentul este redus prea rapid. Reducerea dozelor trebuie făcută progresiv.

Olanzapina este un antipsihotic atipic utilizat în tratamentul schizofreniei și al tulburării bipolare.

Este unul dintre cele mai eficiente antipsihotice disponibile și poate fi utilizată atât în episoadele psihotice acute, cât și în tratamentul de întreținere. În anumite situații este utilizată și ca tratament adjuvant în depresia rezistentă.

Principalul dezavantaj îl reprezintă efectele metabolice. Creșterea în greutate poate fi importantă, mai ales în primele luni de tratament. De asemenea, pot apărea creșterea glicemiei și modificări ale lipidelor din sânge.

Olanzapina este un medicament sedativ, iar la unele persoane somnolența poate persista și în timpul zilei.

Tratamentul trebuie monitorizat periodic, iar orice reducere a dozei trebuie făcută numai la recomandarea medicului.

Risperidona este un antipsihotic atipic utilizat în tratamentul schizofreniei, al altor tulburări psihotice și al episoadelor maniacale din tulburarea bipolară.

Acționează prin blocarea receptorilor dopaminergici și serotoninergici, contribuind la reducerea simptomelor psihotice și la stabilizarea dispoziției.

Poate produce creștere în greutate și modificări metabolice, însă principalul său efect advers este creșterea prolactinei. Aceasta poate determina tulburări menstruale, secreție lactată, scăderea libidoului sau disfuncție sexuală.

La doze mari poate produce și simptome extrapiramidale, precum tremor sau rigiditate.

Tratamentul trebuie redus treptat și numai sub supravegherea medicului.

Quetiapina este un antipsihotic atipic utilizat în tratamentul schizofreniei, al tulburării bipolare și, în anumite situații, al depresiei rezistente la tratament.

Este unul dintre puținele antipsihotice care și-au demonstrat eficiența atât în mania bipolară, cât și în depresia bipolară și în prevenirea recăderilor.

Are un efect sedativ important, ceea ce poate reprezenta un avantaj atunci când pacientul are și insomnie, dar poate produce somnolență în timpul zilei.

Poate determina creștere în greutate, modificări ale glicemiei și ale lipidelor din sânge. De asemenea, pot apărea hipotensiune ortostatică și constipație.

În anumite situații poate fi utilizată și pentru tratamentul insomniei, însă de regulă doar după ce alte opțiuni terapeutice nu au avut eficiența dorită.

Aripiprazolul este un antipsihotic atipic utilizat în tratamentul schizofreniei, al tulburării bipolare și, în anumite situații, ca tratament adjuvant în depresia rezistentă.

Spre deosebire de majoritatea antipsihoticelor, acționează ca agonist parțial al receptorilor dopaminergici, contribuind la stabilizarea activității dopaminei.

Comparativ cu alte antipsihotice, are un risc redus de sedare și de efecte metabolice. La începutul tratamentului poate produce neliniște, acatizie sau accentuarea anxietății.

În depresie este utilizat în doze mici, în asociere cu un antidepresiv, unde poate contribui la creșterea energiei și la ameliorarea simptomelor reziduale.

Tratamentul trebuie redus treptat și numai sub supravegherea medicului.

Amisulpridul este un antipsihotic atipic utilizat în tratamentul schizofreniei și al altor tulburări psihotice. În doze mici poate fi utilizat, în anumite situații, ca tratament adjuvant în depresie sau în unele tulburări anxioase.

Acționează aproape exclusiv asupra receptorilor dopaminergici. În funcție de doză, efectele sale diferă: la doze mici poate avea un efect ușor activator, iar la doze mai mari este utilizat pentru controlul simptomelor psihotice.

Comparativ cu multe alte antipsihotice, produce puțină sedare și are un risc relativ redus de creștere în greutate și alte efecte metabolice. Totuși, acestea trebuie monitorizate pe parcursul tratamentului.

Principala reacție adversă este creșterea prolactinei, care poate determina tulburări menstruale, secreție lactată, scăderea libidoului sau disfuncție sexuală.

Tratamentul trebuie redus treptat și numai sub supravegherea medicului.

Sulpiridul este un antipsihotic din clasa benzamidelor, utilizat în tratamentul unor tulburări psihotice și, în anumite situații, al simptomelor anxioase sau depresive.

La doze mici poate avea un efect ușor activator, iar la doze mai mari acționează ca antipsihotic.

În prezent este utilizat mai rar decât în trecut, în principal deoarece amisulpridul are, în multe situații, un profil terapeutic mai avantajos.

Comparativ cu multe alte antipsihotice, produce puțină sedare și are un risc relativ redus de efecte metabolice. La fel ca amisulpridul, poate determina creșterea prolactinei, cu apariția tulburărilor menstruale, secreției lactate, disfuncției sexuale sau scăderii libidoului.

Tratamentul trebuie redus treptat și numai la recomandarea medicului.

Tiapridul este un antipsihotic utilizat în special la persoanele vârstnice sau la pacienții fragili, datorită profilului său bun de tolerabilitate.

Acționează prin blocarea receptorilor dopaminergici și este utilizat în anumite simptome psihotice, în agitație și în alte situații în care este necesară o reducere moderată a activității dopaminergice.

Comparativ cu multe alte antipsihotice, produce puțină sedare și poate fi administrat și în timpul zilei. Riscul de efecte metabolice este redus.

Ca și alte medicamente din această clasă, poate determina creșterea prolactinei, cu apariția tulburărilor menstruale, secreției lactate sau disfuncției sexuale.

Tratamentul trebuie redus treptat și numai sub supravegherea medicului.

Cariprazina este un antipsihotic atipic de generație nouă, utilizat în tratamentul schizofreniei și al tulburării bipolare.

Acționează ca agonist parțial al receptorilor dopaminergici și are o afinitate crescută pentru receptorii D3, implicați în motivație și funcțiile cognitive.

Comparativ cu multe alte antipsihotice, produce puțină sedare și are un risc redus de creștere în greutate și alte efecte metabolice.

La începutul tratamentului poate determina neliniște, acatizie sau accentuarea anxietății.

Datorită timpului foarte lung de înjumătățire, modificările de doză își pot face efectul după mai multe zile sau chiar săptămâni.

Tratamentul trebuie redus treptat și numai la recomandarea medicului.

Clozapina este antipsihoticul cu cea mai mare eficiență în tratamentul schizofreniei rezistente la tratament.

Este recomandată atunci când cel puțin două antipsihotice administrate în doze și pe durate adecvate nu au avut eficiența dorită. De asemenea, este singurul antipsihotic care și-a demonstrat capacitatea de a reduce riscul de suicid la pacienții cu schizofrenie și poate avea beneficii importante asupra comportamentului agresiv.

Tratamentul necesită monitorizarea periodică a hemoleucogramei, din cauza riscului rar, dar potențial grav, de agranulocitoză.

Principalele reacții adverse sunt sedarea, hipersalivația, creșterea în greutate, creșterea glicemiei, modificările profilului lipidic și constipația.

Deși necesită o monitorizare atentă, clozapina rămâne cel mai eficient tratament pentru formele rezistente de schizofrenie.

Haloperidolul este un antipsihotic tipic utilizat în tratamentul simptomelor psihotice acute și al agitației psihomotorii severe.

Acționează prin blocarea puternică a receptorilor dopaminergici și este eficient în controlul rapid al simptomelor psihotice.

Comparativ cu antipsihoticele mai noi, are un risc mai mare de reacții adverse extrapiramidale, precum tremor, rigiditate, lentoare în mișcări, acatizie sau hipersalivație. Utilizarea îndelungată poate crește riscul de diskinezie tardivă.

Are un risc metabolic redus comparativ cu multe antipsihotice atipice.

În situațiile în care evoluția bolii permite acest lucru, poate fi luată în considerare trecerea la un antipsihotic cu un profil de tolerabilitate mai bun.

Diazepamul este o benzodiazepină cu acțiune lungă, utilizată pentru tratamentul pe termen scurt al anxietății, al sevrajului alcoolic, al spasmelor musculare și în alte situații în care este necesar un efect anxiolitic sau sedativ rapid.

Principalul avantaj al diazepamului este timpul lung de înjumătățire, care determină variații mai mici ale concentrației medicamentului în organism. Din acest motiv, este utilizat frecvent atunci când este necesară reducerea treptată a tratamentului cu alte benzodiazepine.

Ca toate benzodiazepinele, poate produce somnolență, afectarea atenției și încetinirea timpului de reacție. Utilizarea prelungită poate determina toleranță și dependență.

Pentru a reduce riscul simptomelor de sevraj, tratamentul trebuie redus treptat și numai sub supravegherea medicului.

Lorazepamul este o benzodiazepină utilizată în tratamentul pe termen scurt al anxietății și, în anumite situații, al insomniei.

Are un efect anxiolitic puternic și poate avea și un efect sedativ important, în funcție de doză și de sensibilitatea fiecărei persoane.

Ca toate benzodiazepinele, poate produce somnolență, afectarea atenției și încetinirea timpului de reacție. Utilizarea prelungită determină dezvoltarea toleranței și crește riscul de dependență.

Lorazepamul este recomandat ca tratament simptomatic, în paralel cu un tratament de fond, atunci când acesta este indicat.

Pentru a reduce riscul simptomelor de sevraj, tratamentul trebuie redus treptat și numai la recomandarea medicului.

Alprazolamul este o benzodiazepină utilizată în tratamentul pe termen scurt al anxietății și al atacurilor de panică.

Acționează rapid și are un efect anxiolitic puternic, reducând eficient simptomele acute de anxietate. Totuși, nu tratează cauza anxietății și este recomandat, de regulă, doar ca tratament simptomatic.

Utilizarea prelungită poate determina dezvoltarea toleranței și crește riscul de dependență.

Din cauza duratei relativ scurte de acțiune, simptomele de sevraj pot fi importante dacă tratamentul este întrerupt brusc.

Reducerea tratamentului trebuie făcută gradual și numai sub supravegherea medicului.

Clonazepamul este o benzodiazepină cu acțiune lungă, utilizată în tratamentul anxietății și al unor afecțiuni neurologice, inclusiv anumite forme de epilepsie.

Are atât efect anxiolitic, cât și efect sedativ, iar durata lungă de acțiune permite menținerea unei concentrații relativ constante în organism.

Ca toate benzodiazepinele, poate produce somnolență și afectarea atenției. Utilizarea pe termen lung poate determina toleranță și dependență.

Comparativ cu benzodiazepinele cu acțiune scurtă, simptomele de sevraj sunt, în general, mai puțin intense, însă acestea pot apărea dacă tratamentul este întrerupt prea rapid.

Reducerea tratamentului trebuie făcută treptat și numai la recomandarea medicului.

Bromazepamul este o benzodiazepină utilizată în tratamentul pe termen scurt al anxietății.

Are un efect anxiolitic important și un efect sedativ moderat, ceea ce permite administrarea și în timpul zilei la unele persoane.

Ca toate benzodiazepinele, poate produce somnolență, încetinirea timpului de reacție și afectarea atenției. Utilizarea prelungită poate determina dezvoltarea toleranței și crește riscul de dependență.

Bromazepamul este recomandat ca tratament simptomatic și, atunci când este posibil, este asociat cu un tratament de fond, cum ar fi un antidepresiv sau psihoterapia.

Pentru a reduce riscul simptomelor de sevraj, tratamentul trebuie redus treptat și numai la recomandarea medicului.

Zolpidemul, cunoscut și sub denumirile comerciale Stilnox sau Sanval, este un medicament utilizat pentru tratamentul pe termen scurt al insomniei și face parte din clasa Z-drugs.

Acționează rapid și este eficient în inducerea somnului. Datorită timpului scurt de înjumătățire, produce mai rar somnolență în dimineața următoare decât multe dintre benzodiazepinele utilizate ca somnifere.

Administrarea prelungită poate determina dezvoltarea toleranței și a dependenței. În timp, somnul poate deveni dificil de obținut în absența medicamentului.

Cele mai frecvente reacții adverse sunt amețeala, somnolența și, rar, comportamente automate apărute în timpul somnului.

Pentru a reduce riscul simptomelor de sevraj, tratamentul trebuie limitat la perioade scurte și redus treptat.

Zopiclona este un medicament utilizat în tratamentul insomniei și face parte din clasa Z-drugs.

Este eficientă atât pentru inducerea somnului, cât și pentru menținerea acestuia pe parcursul nopții.

Principalul avantaj este că produce mai puțină somnolență reziduală decât multe benzodiazepine utilizate ca somnifere. Totuși, utilizarea pe termen lung poate determina dezvoltarea toleranței și a dependenței.

În cazul întreruperii bruște a tratamentului pot apărea simptome de sevraj și dificultăți importante în readormire.

Tratamentul trebuie limitat la perioade cât mai scurte și asociat, atunci când este necesar, cu măsuri care tratează cauza insomniei.

Gerodormul este un medicament utilizat în tratamentul insomniei și face parte din clasa benzodiazepinelor.

Are o durată de acțiune relativ lungă, ceea ce îi permite să mențină somnul pe parcursul întregii nopți, însă poate crește și riscul de somnolență în dimineața următoare.

Este eficient atât pentru inducerea somnului, cât și pentru reducerea trezirilor nocturne.

Ca toate benzodiazepinele, utilizarea prelungită poate determina dezvoltarea toleranței și a dependenței. Reducerea bruscă a tratamentului poate fi urmată de simptome de sevraj și de reapariția insomniei.

Din acest motiv, Gerodormul este recomandat, de regulă, pentru perioade scurte de tratament, iar reducerea dozelor trebuie făcută treptat.

Metilfenidatul este principalul tratament stimulant utilizat pentru ADHD și, în prezent, singurul stimulant disponibil în România.

Acționează prin creșterea disponibilității dopaminei și noradrenalinei în regiunile creierului implicate în atenție, controlul impulsurilor și funcțiile executive. Efectul apare rapid, iar beneficiile și eventualele reacții adverse pot fi observate încă din primele zile de tratament.

Este eficient atât la copii, cât și la adulții cu ADHD, atunci când diagnosticul este corect stabilit și simptomele afectează semnificativ funcționarea zilnică.

Cele mai frecvente reacții adverse sunt reducerea poftei de mâncare, insomnia, durerile de cap, creșterea anxietății și creșterea ușoară a tensiunii arteriale și a pulsului.

Tratamentul necesită monitorizare medicală periodică pentru evaluarea eficienței și a tolerabilității.

Atomoxetina este un tratament non-stimulant utilizat în tratamentul ADHD la copii și adulți.

Acționează prin creșterea disponibilității noradrenalinei și reprezintă o alternativă importantă atunci când stimulantele nu sunt indicate sau nu sunt bine tolerate.

Efectul apare progresiv și pot fi necesare câteva săptămâni până la obținerea beneficiului terapeutic maxim.

Cele mai frecvente reacții adverse sunt reducerea poftei de mâncare, greața, insomnia și uscăciunea gurii. La unele persoane poate apărea o accentuare temporară a anxietății.

Tratamentul trebuie modificat sau întrerupt numai la recomandarea medicului.

Lisdexamfetamina este un medicament stimulant utilizat în tratamentul ADHD. Deși este aprobată în România, până în prezent nu a fost disponibilă comercial.

După administrare este transformată treptat în dextroamfetamină, ceea ce determină o acțiune mai constantă pe parcursul zilei și reduce fluctuațiile efectului terapeutic.

Este unul dintre cele mai eficiente tratamente pentru ADHD, în special la adulți, îmbunătățind atenția, controlul impulsurilor și funcțiile executive.

Cele mai frecvente reacții adverse sunt reducerea poftei de mâncare, insomnia, durerile de cap, creșterea anxietății și creșterea ușoară a tensiunii arteriale și a pulsului.

Un aspect important este că lisdexamfetamina este aprobată în Statele Unite și pentru tratamentul tulburării de alimentație compulsivă (binge eating disorder).

Modafinilul este un medicament utilizat inițial pentru tratamentul narcolepsiei și al altor afecțiuni caracterizate prin somnolență excesivă în timpul zilei. În anumite situații, poate fi utilizat și în psihiatrie, ca tratament adjuvant.

Acționează prin mecanisme complexe asupra mai multor sisteme de neurotransmițători, contribuind la menținerea stării de veghe și la îmbunătățirea atenției.

Poate fi util la unii pacienți cu depresie însoțită de oboseală sau apatie, în anumite cazuri de ADHD și în alte situații în care medicul urmărește îmbunătățirea atenției sau a funcțiilor cognitive.

Comparativ cu stimulantele clasice, efectul este mai puțin intens, iar riscul de dependență este mai redus. Cele mai frecvente reacții adverse sunt insomnia, durerile de cap, reducerea poftei de mâncare și, la unele persoane, accentuarea anxietății.

Tratamentul trebuie utilizat numai la recomandarea și sub monitorizarea medicului.

Clonidina este un medicament utilizat inițial pentru tratamentul hipertensiunii arteriale, însă în prezent are și indicații în psihiatrie și neurologie.

Acționează prin stimularea receptorilor alfa-2 adrenergici, reducând eliberarea de noradrenalină și diminuând hiperactivitatea sistemului nervos simpatic.

Poate fi utilă în tratamentul ADHD, în special pentru neliniște, impulsivitate și dificultățile de somn. De asemenea, poate reprezenta o opțiune în insomnia asociată traumelor psihice sau altor afecțiuni caracterizate prin hiperactivare.

Cele mai frecvente reacții adverse sunt sedarea și scăderea tensiunii arteriale. La începutul tratamentului este recomandată monitorizarea tensiunii arteriale și a pulsului.

Clonidina trebuie redusă treptat, deoarece oprirea bruscă poate determina creșterea importantă a tensiunii arteriale.

Valproatul este un stabilizator al dispoziției utilizat în tratamentul tulburării bipolare și al epilepsiei.

În psihiatrie este utilizat în special pentru tratamentul episoadelor maniacale și pentru prevenirea recăderilor la unii pacienți cu tulburare bipolară. În anumite situații poate fi utilizat și ca tratament adjuvant, pentru potențarea efectului unui antipsihotic.

Cele mai frecvente reacții adverse sunt creșterea în greutate, tremorul și căderea părului. De asemenea, este necesară monitorizarea funcției hepatice și, în anumite situații, a numărului de trombocite și a concentrației plasmatice a medicamentului.

Valproatul este contraindicat în timpul sarcinii, cu excepția situațiilor în care nu există alternative terapeutice adecvate, deoarece crește semnificativ riscul de malformații congenitale și de tulburări de neurodezvoltare la copil.

Tratamentul trebuie întrerupt sau modificat numai la recomandarea medicului.

Gabapentinul este un medicament utilizat inițial în tratamentul epilepsiei și al durerii neuropate, dar care are și indicații în psihiatrie.

Poate avea un efect anxiolitic și, la unele persoane, poate contribui la îmbunătățirea somnului. Este utilizat cel mai frecvent ca tratament adjuvant, în special la pacienții la care anxietatea persistă în ciuda tratamentului principal sau atunci când coexistă durerea cronică.

Cele mai frecvente reacții adverse sunt somnolența, amețeala și dificultățile de coordonare, în special la începutul tratamentului sau după creșterea dozei.

Riscul de dependență este redus, însă au fost descrise cazuri de utilizare abuzivă, în special la persoane cu antecedente de dependență de alte substanțe.

Pentru a reduce riscul simptomelor de sevraj, tratamentul trebuie redus treptat, în special după administrarea unor doze mari sau pe perioade îndelungate.

Pregabalinul este un medicament utilizat în tratamentul durerii neuropate și al tulburării de anxietate generalizată, indicație pentru care este aprobat în Uniunea Europeană.

Poate reduce anxietatea relativ rapid și poate avea beneficii suplimentare asupra somnului, motiv pentru care este util la unii pacienți cu anxietate și insomnie asociată.

Cele mai frecvente reacții adverse sunt amețeala, somnolența și creșterea în greutate. La unele persoane pot apărea edeme ale membrelor inferioare sau vedere încețoșată.

Comparativ cu benzodiazepinele, riscul de dependență este mai redus, însă nu este absent.

Pentru a reduce riscul simptomelor de sevraj, tratamentul trebuie redus treptat și numai la recomandarea medicului.

Buspirona este un anxiolitic utilizat în tratamentul tulburării de anxietate generalizată.

Acționează în principal asupra receptorilor serotoninergici de tip 5-HT1A și are un mecanism de acțiune diferit de cel al benzodiazepinelor.

Efectul nu apare imediat, fiind necesare de obicei câteva săptămâni pentru obținerea beneficiului terapeutic maxim.

Spre deosebire de benzodiazepine, nu produce dependență, nu determină dezvoltarea toleranței și nu are un efect sedativ important. Cea mai frecventă reacție adversă este amețeala.

În practica clinică este utilizată frecvent ca tratament adjuvant, în asociere cu un antidepresiv, atunci când răspunsul terapeutic este incomplet. Deoarece are un timp de înjumătățire relativ scurt, administrarea este de obicei împărțită în două sau trei prize pe zi.