ADHD-ul la femei este adesea trecut cu vederea, nu pentru că ar fi mai rar, ci pentru că poate arăta diferit față de imaginea clasică asociată tulburării. În multe cazuri, simptomele sunt interpretate ca trăsături de personalitate, perfecționism, anxietate sau lipsă de organizare, ceea ce duce la întârzierea diagnosticului.
Tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate este o tulburare de neurodezvoltare care influențează modul în care creierul gestionează atenția, organizarea, autocontrolul și reglarea comportamentală. Deși este asociată adesea cu agitația copiilor, ADHD-ul nu este o afecțiune care „dispare odată cu vârsta”.
Simptomele sunt prezente încă din copilărie, chiar dacă nu au fost recunoscute sau diagnosticate la acel moment. În cazul multor femei, acestea sunt interpretate greșit, ceea ce poate duce la diagnosticarea abia la vârsta adultă.
Ce este ADHD la femei?
ADHD-ul se manifestă printr-o combinație variabilă de simptome din trei categorii: dificultăți de atenție, impulsivitate și hiperactivitate. Totuși, nu toate persoanele prezintă toate aceste manifestări.
Unele persoane au în principal probleme de concentrare, motivație și organizare, fără a fi vizibil hiperactive. În ultimii ani, s-a înțeles tot mai bine faptul că ADHD-ul afectează și reglarea emoțională. Multe persoane prezintă reacții emoționale intense, toleranță redusă la frustrare, dificultăți în gestionarea stresului și senzația că sunt permanent copleșite de responsabilitățile zilnice.
Aceste aspecte pot avea un impact semnificativ asupra vieții profesionale, relațiilor și stimei de sine, mai ales atunci când simptomele rămân nediagnosticate.
Care sunt caracteristicile ADHD-ului la femei?
În copilărie, la fiecare fată diagnosticată cu ADHD sunt diagnosticați aproximativ 4 băieți.
La vârsta adultă, numărul bărbaților și al femeilor cu ADHD este mult mai apropiat. Nu este încă pe deplin înțeles acest fapt, dar un factor important este reprezentat de faptul că multe femei sunt diagnosticate mult mai târziu, simptomele lor fiind adesea mai puțin evidente în copilărie.
În copilărie, simptomele lor nu se potrivesc cu imaginea clasică a tulburării, construită mult timp în jurul băieților hiperactivi și impulsivi. Această imagine îngustă a contribuit la ideea greșită că ADHD-ul arată la fel la toată lumea.
În realitate, la femei poate exista mai multă neatenție, lipsă de organizare, uitare, sensibilitate la respingere, dificultăți de inițiere a sarcinilor, reglare emoțională, fără comportamente disruptive evidente.
Cum se manifestă ADHD la femei?
Deși simptomele principale (neatenție, hiperactivitate, impulsivitate) sunt la fel și la femei și la bărbați, există diferențe de prezentare ale acestor simptome.
La femei, neatenția este de cele mai multe ori simptomul predominant. Aceasta se manifestă prin:
- distractibilitate;
- senzația că „mintea pleacă în altă parte”;
- lipsă de motivație;
- uitarea frecventă a programărilor;
- dezorganizare;
- senzația de a se simți copleșit.
La vârsta adultă, hiperactivitatea este adesea mai puțin evidentă. Dacă la bărbați există o componentă de agitație fizică vizibilă, la femei aceasta se manifestă mai mult ca o neliniște interioară, senzația că sunt permanent „pe fugă”, senzația că nu se pot relaxa. Adesea pot vorbi mai rapid sau excesiv în anumite contexte ori prezintă mișcări repetitive discrete.
Impulsivitatea nu înseamnă doar acțiuni pripite. La femei, ea poate influența deciziile, relațiile și modul de gestionare a emoțiilor. Cele mai frecvente manifestări sunt legate de schimbarea frecventă a planurilor, tendința de a spune lucruri pe moment, dificultăți în a aștepta rândul într-o conversație, cumpărături impulsive sau cheltuieli neplanificate.
Pe lângă aceste simptome principale, la femei mai putem observa: iritabilitate, toleranță scăzută la frustrare, labilitate emoțională, sensibilitate accentuată la critică ori senzația că emoțiile sunt dificil de controlat.
De ce este ADHD la femei adesea subdiagnosticat?
ADHD-ul la femei este mai puțin recunoscut, nu neapărat mai rar.
Simptomele fetelor nu se potrivesc cu imaginea „clasică”
Timp de mulți ani, imaginea clasică a ADHD-ului a fost construită în principal pe baza studiilor efectuate la băieți, la care predominau hiperactivitatea și comportamentele disruptive.
La fete însă, ADHD-ul se poate manifesta diferit. În locul hiperactivității evidente, predomină dificultățile de atenție, lipsa de organizare, visarea cu ochii deschiși ori o neliniște interioară mai degrabă decât o agitație vizibilă. Multe fete sunt liniștite, nu întrerup ora, sunt disciplinate și reușesc să își mascheze dificultățile prin efort susținut, perfecționism sau strategii de coping.
Simptomele sunt frecvent mascate de anxietate sau depresie
Femeile cu ADHD au tendința de a internaliza simptomele, ceea ce poate favoriza dezvoltarea anxietății și depresiei. În multe cazuri, ele ajung la psihiatru tocmai pentru aceste simptome emoționale, fără să bănuiască faptul că ele reprezintă doar o parte a tabloului clinic.
Ani întregi de suprasolicitare, dificultăți de organizare și încercări constante de a compensa simptomele ADHD pot contribui la apariția acestor probleme emoționale. De aceea, o evaluare psihiatrică completă a simptomelor anxioase și depresive ar trebui să includă și explorarea posibilității existenței unui ADHD.
Multe femei învață să își mascheze dificultățile
Un alt motiv pentru care ADHD-ul este frecvent subdiagnosticat este faptul că multe femei dezvoltă, în timp, strategii eficiente de coping, mascând astfel dificultățile. Listele, alarmele, rutinele foarte rigide, munca în exces, perfecționismul sau evitarea situațiilor în care ar putea greși le permit adesea să funcționeze bine la exterior.
Aceste strategii pot ascunde dificultățile reale ani la rând. Din exterior, femeia poate părea foarte organizată și responsabilă, însă acest lucru presupune adesea un efort considerabil. Ca urmare, simptomele sunt atribuite stresului, anxietății, perfecționismului sau chiar lipsei de voință, iar diagnosticul de ADHD este omis.
ADHD-ul se poate manifesta diferit la vârsta adultă
Un alt aspect important este faptul că ADHD-ul la adulți poate avea valențe ușor diferite față de cel din copilărie. Simptomele de hiperactivitate și impulsivitate sunt mult mai proeminente în copilărie și devin din ce în ce mai evidente odată cu trecerea timpului.
În viața adultă, ADHD-ul se prezintă mai mult sub forma neatenției, procrastinării, neliniștii interioare, dificultăților în reglarea emoțională, sentimentului de a fi copleșit și ușurinței de a fi distras. În lipsa unei cunoașteri a acestor manifestări, simptomele pot fi interpretate altfel, ceea ce contribuie la întârzierea diagnosticului.
Diagnosticul apare adesea când strategiile de coping nu mai sunt suficiente
În copilărie, multe fete reușesc să se adapteze datorită structurii oferite de familie și de școală. Ulterior, pe măsură ce cresc responsabilitățile familiale, profesionale și personale, strategiile de coping nu mai sunt suficiente.
De aceea se solicită evaluarea abia după ce se confruntă cu epuizarea, dificultăți la locul de muncă, probleme de organizare în viața de zi cu zi și sentimentul persistent că „nu mai fac față”.
Performanțele școlare bune nu exclud ADHD-ul
Există o idee precum „dacă ai avut note bune, nu poți avea ADHD”.
În realitate, multe fete cu ADHD au inteligență peste medie și reușesc să obțină rezultate foarte bune, însă cu un cost foarte mare. Învață în ultimul moment, depun un efort constant pentru organizare și ajung frecvent la epuizare.
Succesul academic nu exclude diagnosticul.
ADHD poate fi observat după diagnosticul copilului
Acest lucru nu este întâmplător. ADHD-ul are o componentă genetică importantă.
Pentru multe femei, diagnosticul apare într-un moment neașteptat: în timpul evaluării propriului copil. Pe măsură ce află mai multe despre simptomele ADHD și despre modul în care acesta se manifestă, multe mame încep să se regăsească în descrierile făcute de psihiatru.
Când ar fi bine ca o femeie să se gândească la posibilitatea unui diagnostic ADHD?
ADHD-ul la femei nu va fi întotdeauna despre agitație sau hiperactivitate.
Poate că ai fost mereu considerată „visătoare”, „împrăștiată”, „dezorganizată”, „prea sensibilă” sau că „poți mai mult, dar nu vrei”. Poate că reușești să faci față tuturor responsabilităților cotidiene, dar cu un efort uriaș, pe care adesea cei din jur nu îl observă. De multe ori, se manifestă prin dificultăți de organizare, procrastinare, uitarea frecventă a lucrurilor, senzația că mintea este într-o permanentă aglomerare sau că îți este greu să începi și să finalizezi sarcini, chiar și atunci când sunt importante.
Te-ai putea gândi la ADHD dacă:
- se observă un tipar vechi și repetitiv de dificultăți care apar în mai multe domenii ale vieții;
- uiți frecvent de întâlniri, detalii importante sau obiecte;
- îți este adesea dificil să organizezi sau să prioritizezi sarcini;
- simți că depui un efort disproporționat pentru a face lucruri care altora li se par simple;
- te simți copleșită de activitățile cotidiene;
- amâni constant sarcinile;
- ai multe planuri sau ai început numeroase proiecte pe care nu reușești să le finalizezi;
- încă din copilărie ai simțit că îți este mai dificil să te concentrezi.
Un aspect important de luat în considerare este faptul că aceste simptome nu apar în episoade izolate, ci reprezintă un model persistent, care datează încă din copilărie.
Dacă aceste simptome sunt prezente încă din copilărie și îți afectează funcționarea la serviciu, în familie sau în relațiile cu ceilalți, merită să discuți cu un specialist.
O evaluare nu înseamnă automat un diagnostic sau tratament, ci o nouă perspectivă asupra propriei vieți. Să afli că dificultățile tale pot fi explicate de ADHD te poate ajuta să te înțelegi mai bine, să renunți la etichete și să dezvolți o relație mai blândă cu tine. Dacă explicația este ADHD, multe experiențe din trecut capătă sens.
„Nu au doar copii ADHD?” „De ce nu am fost afectată până acum?”
Una dintre cele mai frecvente întrebări pe care le primesc în cabinet este: „Nu au doar copii ADHD?”. Și este o întrebare firească. Ani la rând, ADHD a fost asociat aproape exclusiv cu băieții hiperactivi.
Răspunsul scurt este NU. ADHD nu este o tulburare exclusiv a copilăriei. Este o tulburare care începe în copilărie, iar la multe persoane persistă și la vârsta adultă. Ceea ce se schimbă nu este prezența ADHD-ului, ci modul în care acesta se manifestă.
Un diagnostic ADHD la vârsta adultă nu înseamnă că tulburarea a apărut recent. De cele mai multe ori, în cadrul evaluării, descoperim că simptomele au existat încă din copilărie, însă poate au fost interpretate diferit sau nu au fost suficient de evidente pentru a ridica suspiciunea de diagnostic.
Este ușor să credem că, dacă ai terminat o școală, ai un loc de muncă, ai o familie și ai reușit să îți construiești un viitor, ADHD nu poate fi o explicație. În realitate, multe femei cu ADHD au avut rezultate bune și au fost percepute ca fiind responsabile și perfecționiste.
Diagnosticul de ADHD nu se bazează pe faptul că o persoană a avut succes sau nu, ci pe modul în care a ajuns acolo. Cât efort a fost necesar, de câte ori sarcinile au fost îndeplinite în ultimul moment. Uneori, diferența nu este în ceea ce se vede, ci în costul din spatele performanței.
Care sunt opțiunile de tratament în ADHD-ul la femei?
Tratamentul ADHD-ului nu înseamnă doar administrarea unui medicament. Pentru majoritatea femeilor, cea mai eficientă abordare este una individualizată, care poate include medicație, intervenții psihoterapeutice, psihoeducație cât și strategii de coping.
În alegerea tratamentului se va ține cont de severitatea simptomelor, impactul lor asupra vieții cotidiene, prezența altor afecțiuni psihice și de etapa de viață în care se află pacienta.
Psihoeducația
Înțelegerea diagnosticului reprezintă adesea un moment important pentru multe femei. A afla că dificultățile experimentate de ani de zile au o explicație medicală poate reduce sentimentul de vinovăție și poate schimba modul în care acestea își interpretează propriul parcurs.
Presupune înțelegerea mecanismelor, recunoașterea simptomelor și identificarea situațiilor în care acestea apar cel mai frecvent.
Psihoterapia
Psihoterapia reprezintă o componentă importantă a tratamentului, în special pentru femeile diagnosticate la vârsta adultă, și cu atât mai mult dacă sunt prezente anxietatea, depresia sau alte tulburări asociate.
Dintre intervențiile psihoterapeutice, terapia cognitiv-comportamentală adaptată pentru ADHD prezintă cele mai solide dovezi privind eficiența sa.
Tratamentul medicamentos
Tratamentul medicamentos reprezintă una dintre cele mai eficiente opțiuni terapeutice pentru ADHD și poate reduce semnificativ simptomele de neatenție, impulsivitate și hiperactivitate.
În prezent, tratamentul poate include medicamente stimulante și medicamente non-stimulente, alegerea fiind făcută de medicul psihiatru, în funcție de particularitățile fiecărei paciente.
Este important de subliniat faptul că medicația nu schimbă personalitatea și nici nu „vindecă” ADHD-ul. Scopul tratamentului este de a reduce simptomele.
La femei, simptomele ADHD pot varia de-a lungul vieții sub influența modificărilor hormonale. Unele paciente observă o accentuare a simptomelor înaintea menstruației, în perioada post-partum sau în perimenopauză, când fluctuațiile estrogenului pot influența atenția, memoria de lucru și reglarea emoțională.
Atunci când ADHD-ul este diagnosticat corect și tratat corespunzător, multe paciente observă îmbunătățirea concentrării, organizării, echilibrului emoțional și, implicit, a calității vieții. Tratamentul nu urmărește perfecțiunea, ci reducerea impactului simptomelor și creșterea capacității de a funcționa în acord cu propriul potențial.
Întrebări frecvente
ADHD la femei înseamnă doar lipsă de concentrare?
Nu. Poate include și dificultăți de organizare, uitare, neliniște interioară, sensibilitate la critică și probleme de reglare emoțională.
Poate fi ADHD la femei chiar dacă am avut rezultate bune la școală?
Da. Performanțele bune nu exclud ADHD-ul, mai ales dacă au fost obținute cu efort mare și strategii constante de compensare.
Se poate agrava ADHD-ul în anumite perioade?
Da. Multe femei observă că simptomele se pot accentua înainte de menstruație, după naștere sau în perimenopauză.
Când ar trebui să cer o evaluare?
Dacă dificultățile sunt vechi, apar în mai multe contexte și îți afectează viața personală, profesională sau relațională, merită o evaluare de specialitate.
Programare
Dacă te regăsești în mai multe dintre semnele de mai sus, o evaluare de specialitate poate aduce claritate și direcție. La Clinica NICE poți programa un consult de psihiatrie sau poți verifica și alte afecțiuni și programarea online.